Povestile de nutritie cu privire la grasimi obisnuiau sa fie destul de simple: grasimile saturate erau grasimi rele, iar grasimile nesaturate erau grasimi bune. Dar povestea a devenit putin mai complicata. Acum discutam despre obtinerea unui echilibru al grasimilor bune in dieta, doua tipuri de grasimi polinesaturate.
Pentru inceput, putina terminologie. Termenii ‘omega-3’ si ‘omega-6’ se refara la structura chimica a acizilor grasi si exista cativa acizi grasi omega-3 si omega-6 pe care ii mancam, nu doar unul. Niciunul din aceste grupuri de grasimi nu este rau – de fapt, fiecare grup are acizi grasi esentiali, acizi pe care trebuie sa ii avem in alimentatia zilnica pentru ca organismul nostru nu ii poate produce. In cantitati mici, echilibrate, acizii grasi esentiali sprijina cresterea, vederea si functiile creierului.
Problema este ca in dieta noastra nu exista echilibru – alimentele noastre sunt supraincarcate cu grasimi omega-6 iar continutul de grasimi omega-3 este scazut. Iar cand nu exista echilibru, sanatatea noastra ar putea avea de suferit.
Nu a fost intotdeauna asa – dieta pe care stramosii nostri o aveau, continea exact echilibrul perfect de acizi grasi, obtinut din plantele pe care le consumau si anume din legume, fructe, nuci si seminte. Chiar daca nu par sa contina grasimi, plantele contin urme din ambii acizi grasi esentiali si s-a estimat ca dieta unui vanator-culegator continea aceleasi cantitati de acizi grasi omega-6 si omega-3, sau o balanta de aproximativ unu la unu.